Echipa de cercetare a fost formată din prof.univ.dr. Traian Dima (Universitatea „Nicolae Titulescu”, director de proiect), prof.univ.dr. Augustin Fuerea (Universitatea „Nicolae Titulescu”), lect.univ.dr. Mihai Adrian Hotca (Universitatea „Nicolae Titulescu”), lect.univ.dr. Norel Neagu (Universitatea „Nicolae Titulescu”) şi Alexandru Cristian Marin.

Rezultatele cercetării ştiinţifice s-au concretizat în publicarea lucrării „Prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri în România”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, Vol. I-Vol. II, ISBN 978-973-1836-89-8.

Prima parte a lucrării debutează, în Capitolul I, cu o retrospectivă privind efortul naţional şi al comunităţii internaţionale pentru punerea sub control eficient atât intern, cât şi internaţional a substanţelor stupefiante. În acest sens sunt prezentate şi analizate documentele internaţionale (convenţii, protocoale etc.) în ordinea apariţiei lor în raport de un moment istoric de maximă importanţă pentru comunitatea internaţională, şi anume apariţia pe scena istoriei a Organizaţiei Naţiunilor Unite care a avut şi are un rol covârşitor în prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri la nivel mondial. În raport de acest moment istoric, sunt prezentate documentele internaţionale în materia drogurilor apărute înainte de înfiinţarea O.N.U., ca o perioadă de pionierat în lupta internaţională antidrog şi cele apărute după cel de-al doilea război mondial, ca perioadă de consolidare şi desăvârşire a acesteia în contextul noilor realităţi mondiale în domeniul fenomenului traficului şi consumului ilicit de droguri.

În continuare (capitolul al II-lea), în contextul eforturilor României de integrare în Uniunea Europeană, lucrarea tratează preocupările acestui organism european de prevenire şi combatere a fenomenului traficului şi consumului ilicit de droguri în ţările membre de la înfiinţarea sa şi până în prezent. În acest scop, autorii prezintă principalele reglementări europene în materia drogurilor ce izvorăsc din actul de înfiinţare al Uniunii (Directive ale C.E., Regulamente, Decizii etc.) sau convenţii bilaterale ori multilaterale încheiate între statele europene care cuprind şi reglementări cu privire la droguri. Aceste reglementări europene cu privire la droguri, în concepţia autorilor, trebuie cunoscute şi de către autorităţile competente din ţara noastră pentru a putea face o paralelă între exigenţele europene în aceasta materie şi realităţile existente în ţara noastră în acelaşi domeniu. Această analiză comparativă permite tragerea unor concluzii punctuale referitoare la insuficienţele existente în România cu privire la reglementările de natură juridică, medicală şi socială în abordarea prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional în domeniul drogurilor, tratamentului medical al toxicomanilor şi reintegrarea lor în societate.

Autorii au considerat că nu este lipsit de interes să se cunoască cât mai exact „zestrea” de toxicomani cu care am intrat în acest organism european, dar şi fenomenul „cererii şi ofertei” pe piaţa ilicită a drogurilor din România. Această cunoaştere se impune deoarece ea va putea permite autorităţilor competente din ţara noastră să iniţieze cele mai eficiente măsuri de natură juridică, medicală sau socială pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

După prezentarea reglementărilor internaţionale şi a celor din Uniunea Europeană, în lucrare (capitolul al III-lea) este abordată evoluţia istorică a punerii sub control naţional a substanţelor stupefiante în România. Această abordare este tratată în două etape istorice, respectiv de la primele începuturi până în anul 2000 şi cea de a doua etapă începând cu anul 2000 şi până în prezent.

În general, prin abordarea acestei probleme, am urmărit să subliniem preocuparea României pentru punerea sub control naţional a stupefiantelor, conştientizând pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică consumul ilicit de astfel de substanţe. România s-a numărat printre primele state ale lumii care a aderat la Convenţia internaţională a opiului semnată la Haga în anul 1912, iar în anul 1928 a ratificat o altă Convenţie internaţională a opiului semnată la Geneva în anul 1925. România s-a manifestat ca un factor activ în combaterea traficului şi consumului abuziv de stupefiante, atât pe plan internaţional cât şi în plan intern, la 21 martie 1928, Adunarea deputaţilor votând “Legea pentru combaterea abuzului cu stupefiante”, iar la 3 aprilie 1928 fiind votată şi de Senatul României.

În decursul istoriei drogurilor, România şi-a adaptat în mod permanent legislaţia internă privind punerea sub control naţional a acestor substanţe, în concordanţă cu convenţiile şi tratatele adoptate în această materie la nivel internaţional, ajungând ca, înainte de aderarea şi integrarea în U.E., să dispună de un cadru juridic modern, care să satisfacă cerinţele europene ale prevenirii şi combaterii traficului ilicit cât şi a tratamentului persoanelor consumatoare în unităţile sanitare.
În cel de al IV-lea capitol al lucrării este abordat fenomenul traficului şi consumului ilicit de droguri în România. Fenomenul este analizat sub diverse unghiuri atât în perioada de dinainte de anul 1989, cât şi începând cu anul 2000 şi până în prezent.

Cu privire la trafic, sunt prezentate caracteristicile pe care acesta le are în România pe baza unor speţe din practica organelor judiciare, dar şi aspecte referitoare la traficul ilicit cu precursori, laboratoare clandestine, culturi ilicite de plante ce conţin droguri cât traficul de droguri săvârşit prin deturnarea acestora din circuitul legal.
Cu privire la consum, lucrarea prezintă categoriile de consumatori din România şi categoriile de droguri folosite de aceştia. De asemenea, sunt prezentate principalele tendinţe în traficul şi consumul ilicit de droguri în România.
Strâns legat de fenomenul traficului şi consumului ilicit de droguri în lucrare este prezentată strategia naţională antidrog pentru perioada 2005-2012 cu referire la viziunea şi scopul strategiei, reducerea cererii de droguri, reducerea ofertei şi cooperarea internaţională. În consens cu strategia naţională antidrog, în lucrare este abordată problema prevenirii consumului ilicit de droguri în România prin mijloace nepenale. În acest sens sunt prezentate instituţiile statului implicate în prevenirea consumului ilicit de droguri la nivel naţional şi local, un loc aparte fiind acordat Agenţiei Naţionale Antidrog, ca instituţie centrală care înfăptuieşte politica guvernului în domeniul drogurilor în România.

În ceea ce priveşte rezultatele primei părţi a cercetării ştiinţifice am ajuns la concluzia conform căreia efectele traficului şi consumului abuziv de droguri sunt cunoscute şi resimţite de toată lumea. Este cunoscut, de asemenea, faptul că sume uriaşe de bani sunt „investite” în traficul de droguri, iar beneficiile sunt direcţionate în multe cazuri spre săvârşirea de acte teroriste. Traficul de droguri distruge beneficiile pieţei libere, ale concurenţei şi determină ca oamenii de afaceri să se implice în această activitate considerată extrem de profitabilă. De asemenea, traficul de droguri generează corupţie, sărăcie şi probleme sociale grave.

În prezent traficul şi consumul ilicit de droguri au depăşit orice limite imaginabile în urmă cu câţiva ani. Se vădeşte împrejurarea că în prezent traficul de droguri apare ca un inamic al democraţiei şi statului de drept, deoarece persoanele care trag foloase de pe urma traficului de droguri se intercalează în sferele puterii şi controlează într-o mare măsură sistemul politic.

Am ajuns la concluzia evidentă că traficul şi consumul de droguri sunt probleme globale, care interesează toate statele lumii, fiind prezente atât în statele totalitare, dar şi în cele cu democraţii vechi. Totodată, am constatat faptul că numai democraţiile consolidate pot face faţă fenomenului traficului şi consumului de droguri datorită împrejurării că au instituţii şi reglementări care funcţionează, este adevărat nu perfect, dar rezonabil, sistemele judiciare ale acestor state sunt mature, iar mass-media semnalează, în general, cu profesionalism şi în mod corect problemele legate de traficul şi consumul de droguri. În statele cu democraţie incipientă, cum este si cea din România, lipsa unui cadru legal corespunzător si de experienţă a instituţiilor, generează efecte sociale, economice şi juridice foarte negative.

Problema drogurilor în România, la fel ca cea din alte ţări ale spaţiului comun european, este foarte complexă, deoarece are mai multe dimensiuni (sociale, economice, juridice etc.). Or, legislaţia trebuie armonizată cu toate interesele din societate.

Se constată faptul că traficul de droguri se află în strânsă legătură cu infracţionalitatea organizată şi finanţarea terorismului. În anul 2003, sub egida ONU, s-a afirmat necesitatea adoptării unei strategii globale de control a drogurilor, colectării şi analizei datelor existente. Reglementările destinate combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri pot împărţite în trei categorii, unele care privesc incriminarea şi sancţionarea faptelor legate de acest domeniu, altele care se referă la crearea instituţiilor si a garanţiilor juridice pentru asigurarea tragerii la răspundere a persoanelor care comit fapte in legătură cu traficul de droguri si altele destinate consumatorilor cu probleme. Au apărut astfel mai multe incriminări, folosindu-se tehnica normelor penale divizate, ceea ce a avut unele repercusiuni asupra stabilirii conţinutului şi corelaţiei normelor penale în cauză. În practica sau constatat mai multe imperfecţiuni, suprapuneri, incoerente şi inconsecvenţe care au fost folosite de persoanele interesate în acest sens. Tot în practică au fost constatate conflicte de competenţă între instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea fenomenului corupţiei, conflicte care au fost, de asemenea, speculate de către cei ostili sistemului.

Reglementarea actuală a materiei este departe de a fi corespunzătoare şi eficientă, impunându-se deci reformarea legislativă în mai multe direcţii. Din punctul de vedere al aplicării prevederilor aquis-ului comunitar în legislaţia penală s-au făcut unele eforturi, dar acestea nu reflectă înţelegerea fenomenului traficului si consumului ilicit de droguri, ci numai combaterea precipitată a acestuia. Este mai mult decât necesară o abordare de ansamblu a luptei antidrog, demers în care dreptul, si în special dreptul penal, îşi poate aduce o contribuţie eficientă.

În cea de-a doua parte a lucrării sunt abordate preocupările ţării noastre în cadrul Uniunii Europene, de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor convenţiilor internaţionale şi a normelor comunitare în privinţa punerii sub control naţional a substanţelor, plantelor şi produselor stupefiante şi psihotrope.

Analiza acestor preocupări are în vedere principalele direcţii de acţiune ale României, în domeniul prevenirii, pe de o parte, şi a combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, pe de altă parte.

Prof. univ. dr. TRAIAN DIMA